„În căutarea traducerii perfecte”. O prelegere pentru cei care au ochi de citit și urechi de auzit.

Ieri, ca parte a seriei de evenimente „Vertical”, organizate de pastorii Emil Bartoș și Radu Gheorghiță, am avut bucuria de a vorbi despre munca de revizuire a traducerii făcute de Cornilescu.

Precizez cu această ocazie că ediția-pilot pe care am prezentat-o nu este o „revizuire de autor”, ci rodul unei munci de echipă. Am ajuns să stau în fața publicului și să vorbesc despre această activitate nu fiindcă eu aș fi începutul și sfârșitul acestui proiect, ci fiindcă am ajuns, fără voia mea, unul dintre motorașele care s-au pus în mișcare pentru a urni din loc un proiect pentru desfășurarea căruia sunt necesare energii ce depășesc puterile unui singur om.

Cum spuneam și în prelegere, deja am început să primesc mesaje, unele mai erudite ca altele. Citez din ultimul mesaj primit: „Anumite trăsături sunt comune stilului religios din mai multe limbi moderne şi se regăsesc în limbajul mai multor religii: caracterul arhaic, monumentalitatea, necesitatea de a păstra distanţa faţă de vorbirea curentă, fără a pierde însă capacitatea de comunicare şi de implicare afectivă, emoţională. Stilul religios este un stil functional ca orice stil de specialitate, si nu este normal sa existe tentatii de distrugere a stilului religios pentru a usura comunicarea.” Autorul lansează aceste salve lingvistice ca mai apoi să poată  taxa voalat „incercarea unora de a inlocui in traducerea Bibliei, a termenului neprihanit cu termenul drept”. Cin’ să fie aceștia, oare, mă întreb eu cu un aer nevinovat?

Mai jos mica mea prelegere. Cei prezenți în sală au avut avantajul de a vedea pe ecran textele despre care vorbeam. Fără ele, expunerea își pierde un pic din coeziune.

Nu sunt cel mai captivant vorbitor pe care l-ați auzit vreodată, așa că înarmați-vă cu răbdare și fiți milostivnici față de bâlbele inerente unui personaj care se simte mai în largul lui între cărți decât la tribune. 🙂

Vă reamintesc că textul introductiv al ediție-pilot este public și poate fi citit gratuit AICI.

Prelegerea propriu-zisă începe de la minutul 5.00.

 

Biblia „Fidela” şi registrul ei stilistic (1)

Zilele astea lucrez intens la studiul pe care îl voi prezenta la colocviul de la Iaşi, studiu care analizează relaţia dintre „Fidela” şi KJB.

Am scris în numeroase rânduri despre Fidela, versiune ajunsă, iată, la a treia ediţie.

Studiul meu va fi destul de amplu, însă am ales să postez aici câteva fragmente privind registrul stilistic al acestei versiuni româneşti.

***

În această secţiune voi semnala atât neologismele care fac notă discordantă cu stilul bisericesc, cât şi calcurile frazeologice care ies din registrul limbii române literare. De pildă, în episodul Bunei Vestiri, arhanghelul Gabriel o numeşte pe fecioara Maria „privilegiată” (κεχαριτωμένη, Luca 1:28), iar două versete mai jos îi spune că a găsit nu „har”, ci „favoare” (Luca 1:30). În acelaşi context, insistenţa traducătorilor de a urma fidel textul englez[1] (marcat de redundanţă) se soldează cu formulări de un comic involuntar: „Vei rămâne însărcinată în pântecele tău” (συλλήψῃ ἐν γαστρί, Luca 1:31). În relatarea despre naştere din cealaltă evanghelie, citim că „o fecioară va fi însărcinată” (Mat. 1:23) şi că magii din Răsărit vin la pruncul Isus cu „tezaure” (θησαυροὺς, Mat 2:11).

Terminologia care trimite la statutul socio-profesional al personajelor din evanghelii a fost „adusă la zi”: ucenicii sunt acum „discipoli”, cărturarii au devenit „scribi”, aprodul s-a transformat în „executor” (ὑπηρέτης, Mat. 5:25), vameşul Matei nu stă la „vamă”, ci la „recepţia vămii” (τελώνιον, Mat. 9:9)[2], iar robii din Luca 19:15 nu fac „negoţ”, ci „comerţ”, drept care negustorul amator de perle nu poate fi decât „comerciant” (ἀνθρώπῳ ἐμπόρῳ, Mat. 13:45). Iosif din Arimateea nu mai este „sfetnic”, ci „consilier” (βουλευτής, Mc. 15:43), iar soborul însuşi a devenit, desigur, un „consiliu” (συνέδριον, Mat. 26:59). Cea mai radicală schimbare îl vizează pesemne pe „Ioan Botezătorul”, rebotezat el însuşi şi integrat în denominaţiunea traducătorilor români, cu numele de „Ioan Baptist”.

  (În mod cert va urma). 🙂

---

[1] KJB: „thou shalt conceive in thy womb”. Formularea provine de la Tyndale: „thou shalt conceave in thy wombe”.

[2] De notat că Zacheu, colegul său de breaslă, coboară nu dintr-un dud, ci dintr-un „sicomor”.

 

Fidela tipărită: jumătăţi de adevăr, erori, nepricepere şi amatorism, sub haina bunelor intenţii

Despre traducerea „Fidela” am scris şi voi mai scrie. Nu fiindcă sunt cusurgiul de serviciu, ci fiindcă discrepanţa dintre prefaţa ediţiei tipărite şi realitatea dintre coperţile versiunii mi se pare inacceptabilă. Textul miroase a dezinformare şi a impostură.

Nu e în sine o problemă că cineva şi-a propus să traducă KJV în româneşte! Problema e când traduci KJV în româneşte şi pretinzi că faci o traducere după Textus Receptus!

Dacă traducătorii ar fi luat una dintre ediţiile lui Erasmus, Robert Estienne, Theodore Beza ori Elzevir (toate în tradiţia „Textus Receptus”) şi s-ar fi apucat să o traducă în româneşte, fără intermediar, n-aş fi avut nicio problemă. Dar din păcate nu asta au făcut, de aceea trebuie să fie confruntaţi cu adevărul şi să dea detalii despre metoda de lucru. Mai ales în cazul traducerii Bibliei scopul nu scuză mijloacele.

În istoria traducerii Bibliei n-ar fi prima dată când prefaţa spune una, iar paginile de text tradus spun cu totul altceva. Pe măsură ce continui să citesc din textul versiunii, sunt tot mai scandalizat de filozofia de traducere care stă în spatele ei.

Ceea ce se poate spune cu relativă siguranţă este că prefaţa conţine o minciună straşnică: „Am dorit să producem o traducere nouă care să aibă ca origine familia grecească a Textului Receptus pentru Noul Testament”.

Ce înseamnă „familia grecească a Textului Receptus”? Toate ediţiile tipărite de la Erasmus 1516 până la a doua ediţie Elzevir (1633) constituie textul de pornire pentru Fidela? Nonsens!

În prefaţă citesc mai întâi că Noul Testament are „ca origine” Textul Receptus şi apoi că versiunea King James a fost folosită ca ghid.

Textul rezultat contrazice flagrant această declaraţie, fiindcă există prea multe formulări în care textul românesc al Fidelei urmează frazeologia din King James împotriva celei din Textul Receptus. (Pentru comparaţie, am folosit ediţia Scrivener).

Altfel spus, dacă echipa de traducători ar fi pornit de la textul grecesc, ar fi trebuit să ajungă la altceva decât formulările englezite la care a ajuns. În mod straniu, acolo unde KJV omite câteva cuvinte dintr-un verset, deşi ele sunt scrise negru pe alb în Textul Receptus, versiunea Fidela le omite şi ea, deşi pretinde toată vremea că ne dă „toate cuvintele lui Dumnezeu”.

Există, desigur, şi situaţii în care Fidela nu „bate” cu KJV, fiindcă traducătorii români şi-au dat seama că e periculos să mergi complet pe mâna unei versiuni din 1611.

Am să iau o suită de exemple din 1 Cor. 6 care arată servilismul Fidelei faţă de KJV

6:4 τοὺς ἐξουθενημένους / least esteemed / cel mai puţin stimaţi

Dacă traduci direct din greacă participiul tous exouthenemenous nu poţi ajunge la soluţia interpretativă a KJV. Verbul exoutheneo înseamnă „a dispreţui”, iar tous exouthenemenous înseamnă, tradus literal, „cei dispreţuiţi, cei desconsideraţi”. Ca să sune bine, traducătorii KJV au recurs la perifraza „least esteemed”, urmată servil de Fidela.

6:9 οὔτε μαλακοὶ οὔτε ἀρσενοκοῖται / nor effeminate, nor abusers of themselves with mankind / nici cei ce se abuzează cu bărbaţi, nici sodomiţii

Aici traducătorii au făcut abstracţie de termenul „effeminate” care traduce grecescul malakoi şi au folosit pentru acest termen grecesc a doua sintagmă din KJV („nor abusers…”). Din păcate, au încurcat complet borcanele, fiindcă n-au tradus fidel nici după mult clamatul Textus Receptus, nici după KJV.

În orice caz, e greu de explicat cum au putut ajunge la sintagma „cei ce se abuzează cu bărbaţi”. Ceea ce constituie un eufemism în engleză (formulat prima dată de Tyndale: Abusars of themselves with the mankynde) sună îngrozitor în limba română, fiindcă verbul “a abuza” este intranzitiv (“a abuza de ceva”).

6:12 οὐκ ἐγὼ ἐξουσιασθήσομαι / I will not be brought under the power / nu voi fi adus sub puterea

Verbul exousiazo înseamnă „a stăpâni” sau „a fi stăpân peste”. O traducere literală după Textus Receptus ar fi trebuit să spună „nu voi fi stăpânit”, nicidecum „nu voi fi adus sub puterea”. Aici influenţa KJV este fără tăgadă, iar rezultatul este o formulare pocită în limba română.

6:16 φησίν / saith he / spune el

Verbul phesin înseamnă „zice” şi este folosit aici pentru a introduce un citat din Scriptură (VT). Prin urmare, în traducere ar trebui să punem între paranteze [Scriptura]. În greacă nu apare pronumele „el”, pe care îl întâlnim în KJV sau în Fidela. Dacă traducătorii ar fi fost realmente fideli textului grec, ar fi trebuit să lase verbul fără pronume, fiindcă în română nu simţim nevoia să folosim întotdeauna pronumele personal pentru a identifica vorbitorul. De regulă formele verbale sunt clare şi atunci când sunt rostite fără pronume.

6:20 ἠγοράσθητε / For ye are bought / sunteţi cumpăraţi

Verbul agorazo este folosit aici la aorist şi ar trebui tradus printr-un perfect compus: „aţi fost cumpăraţi”. De ce „sunteţi cumpăraţi”? Fiindcă „ye are bought”.