Today, during a break, professor Wim François (KU Leuven) drew my attention to this conference about the “16th century reformations”. I am glad that the series of conferences on this topic continues and I am really tempted to submit a proposal. If it is accepted, I hope to be able to return to Leuven in May. Full information about submitting a proposal can be found HERE.

***

Visual_Fifth_RefoRC_Conference_2015_Leuven

The Fifth RefoRC Conference 2015 will be held May 7-9, 2015 and will hosted by the Katholieke Universiteit Leuven. Version of this webpage: June 18, 2014.

Short Papers and General Attendance

The conference is open to individual short paper presentations (20 minutes presentation, 10 minutes discussion) and to thematic sessions of two or three short papers. It is also possible to attend the conference without presenting a paper. While we encourage papers on the conference theme, papers can focus on all disciplines related to the 16th century reformations, such as arts, philosophy, law, history, theology etc., independent of the theme of the plenary papers.

Short Paper Submission and Registration

Short paper proposals and registrations can be submitted via the registration form. Short paper proposals are welcome before February 15, 2015.

Theme of Plenary Papers

The theme of the plenary papers is: Crossing Borders: Transregional Reformations.

In recent decades, the field of transnational/transregional history has yielded novel insights: the constant movement of persons, goods, ideas, books and images across boundaries induced a transfer of culture and knowledge shaping the early modern world much more profoundly than previously thought. Although alert to the universal aspect of religion, theologians and (church) historians are only starting to apply this methodology to the study of religious reform in the sixteenth century.

The conference aims to emphasize the shift in the field of Reformation Studies to a cross-border and multi-confessional approach: How were religious exile, confessional identity and transregional transfers connected? What were the routes and networks of religious reform, along and across borders? How did the printing press support transregional exchange? In what ways did global, transregional and local dimensions of religious reform interact?

The Fifth RefoRC Conference Leuven explores transregional dimensions of the Catholic and Protestant Reformations in the early modern period.

Communication

General communication of the conference is in English, but also papers in French and German will be welcomed. Presenters who prefer to give their paper in French or German, are invited to provide the audience with an English summary of about 150-200 words.


Am plăcerea de a posta mai jos al șaptelea fragment din volumul despre Cornilescu. Stagiul meu de cercetare la Cambridge s-a încheiat și am ajuns la final cu volumul. În prezent aștept scanarea fotografiilor selectate pentru publicare.

Estimp se va face tehnoredactarea textului și indexarea. În paralel se lucrează și la copertă, pe care o voi posta pe blog atunci când va fi gata.

Precizez că fragmentele publicate pe blog sunt „deconectate”. Ele au sens deplin în lumina întregii povestiri, pe care o veți găsiți în volumul publicat.

***

După trei luni de la convertire, Cornilescu a fost vizitat de doi tineri de la Școala Militară din Botoșani, care urmau să plece pe front și care voiau să știe cum pot fi pregătiți pentru moarte. Răspunsul lui Cornilescu a fost unul cât se poate de simplu: „Domnul Hristos a murit pentru păcatele voastre și, dacă luați pentru voi acest fapt și vă dați viața și inima în mâna Lui, aveți iertarea păcatelor chiar în această clipă.”[1] Mărturia celor doi ostași în rândul camarazilor lor a atras curioși dintre care unii „s-au hotărât pentru Domnul”, formând un grup care se reunea duminica pentru discuții și studiu biblic, de la 14.00 la 21.00. După o perioadă, Cornilescu a tradus și adaptat câteva cântece religioase dintr-o carte de imnuri, îmbogățind astfel „programul” întâlnirilor duminicale.

Deși nu putem fixa cu rigoare data convertirii lui Cornilescu, știm că ea trebuie să fi avut loc în a doua parte a anului 1917 sau în primele lunii ale anului următor, fiindcă la jumătatea anului 1918, după semnarea Păcii de la București (7 mai 1918), câțiva dintre foștii elevi ai Școlii Militare din Botoșani au răspândit această mișcare de înnoire spirituală între cursanții școlii normale de la Bâlca, din județul Bacău. După cum avea să relateze arhiereul Grigorie Leu Botoșăneanu, martor din mijlocul evenimentelor, „În această localitate – pe malul Trotușului – într-un spital militar, se formase o colonie cercetășească în vara anului 1918, cu 400 normaliști și seminariști, care se demobilizase și nu aveau studiile terminate. S’au făcut trei luni de cursuri practice și s’au ținut examenele de diplomă”.[2]

În primele luni ale anului 1919, Cornilescu, aflat încă în Moldova, îi scria preotului Teodor Popescu, greu încercat de moartea soției sale, petrecută în noiembrie 1918. Schimbul epistolar al celor doi a atins inevitabil și un subiect care îl frământa pe preotul de la Cuibul-cu-Barză:

 Într’una din scrisori el m’a întrebat cu ce mă mai ocup; iar eu i-am răspuns precis: cu întoarcerea la Dumnezeu și că nu mă pot dumeri de loc asupra acestui lucru. Pe el l-a bucurat mult acest răspuns, căci vedea în aceasta un început de lucrare a lui Dumnezeu pentru întoarcerea mea la El. Ca unul care cunoștea acum din experiență ce va să zică a se întoarce un suflet la Dumnezeu, a căutat să mă ajute scriindu-mi o lungă scrisoare, pe care am citit-o de câteva ori, fără să o înțeleg. Zâmbeam după fiecare cetire, căci tot ce scria, mi se părea curate basme prinse din văzduh și bune pentru văzduh, nu pentru pământ. Căutam totuș mai departe.[3]

Lămuririle primite ulterior de T. Popescu de la Cornilescu, prin viu grai, nu par să-și fi atins ținta: „Prin luna Mai, prietenul meu D. Cornilescu, venind la București, a căutat să mă vadă. După obișnuitele comunicări dintr’o parte și dintr’alta, am ajuns la un cam violent schimb de cuvinte pe chestiuni de credință și ne-am despărțit cu o prietenie răcită. Nu știu cât timp după aceea nu ne-am mai văzut.”[4]

[1] Cornilescu, Cum m-am întors la Dumnezeu, p. 14.

[2] Grigorie Leu Botoșăneanu, Confesiuni și secte, p. 45.

[3] T. Popescu, „O mărturisire care poate fi unora de folos”, NRB, anul 5, nr. 9–12, 1 aug.–30 sept. 1923, p. 126.

[4] T. Popescu, „O mărturisire care poate fi unora de folos”, p. 126.


Vaisamar:

A conference in which the Cinderellas of the NT take center stage.

Originally posted on Zwinglius Redivivus:

From Paul Middleton, BNTS-

Durham 16-17th April 2015

Neglected texts include (but are not limited to) James, Hebrews, 1-2 Peter, as well as the Epistle of Barnabas and 1 Clement. In an era where a Pauline- or Gospel-centered reading is often the starting point for ‘the’ normative/orthodox reading, this gathering hopes to privilege these ‘muted’ texts to explore Christian identities from another perspective. The conference will take a multi-faceted approach, investigating identities via a number of avenues: theological, anthropological, sociological, reception historical, and political readings. All those interested in the New Testament and Early Christianity are invited.

Further details and the Call for Papers can be found here: http://mutedvoicesconference.com/

img_2022

View original


Vaisamar:

A selection of excellent articles on the NT made available for free by CUP.

Originally posted on Larry Hurtado's Blog:

The respected journal, New Testament Studies, the official journal of the Studiorum Novi Testamenti Societas (Society for New Testament Studies) is now in its 60th volume.  To celebrate this, the editor (Prof. Francis Watson) has chosen “key research published in NTS over the past 60 years,” a selection of articles published in the journal across this period, and the publisher (Cambridge University Press) has made them available free online until 31 December here.

I’m pleased and honoured to have my recent article included in that selection:  “Oral Fixation and New Testament Studies?  ‘Orality’, ‘Performance’ and Reading Texts in Early Christianity,” New Testament Studies 60 (2014):  321-40.

View original


A piece of news which I repost from HERE.

***

New Conference: “Theology of the Holy Spirit: Personal Experience and Charismatic Movements in Contemporary Churches” (12–15 Nov. 2014, Sibiu, Romania)

St. Andrew’s Biblical Theological Institute (Moscow, Russia)

Institute of Ecumenical Research (Sibiu, Romania)

DELM – Development of Ecumenical Leadership in Mission Network

with the support of ICCO – Kerk in Actie (Utrecht, Netherlands)

Invitation and Call for Papers

International Conference

THEOLOGY OF THE HOLY SPIRIT:

PERSONAL EXPERIENCE AND CHARISMATIC MOVEMENTS IN CONTEMPORARY CHURCHES

12–15 November 2014

Sibiu, Romania

THEME OF THE CONFERENCE

The idea of the real indwelling of the Holy Spirit in the Church and in the human person, stressed already in the New Testament, plays an important role in contemporary Christianity; it is especially explicit in Pentecostal churches but also in charismatic movements in many traditional churches. The emphasis is placed on the felt experience of the presence of the Spirit, with particular attention to certain charismas, connected to the event of Pentecost.

In contemporary culture much attention is given to individual perception and experience. This results within Christian churches in the question of many believers: “How can I experience the Christian message in my own life?” Pentecostal churches and charismatic movements are closely connected to this attitude, which seems to form the basis of their success. On the other hand, traditional churches treat this kind of experience with suspicion because they regard it as purely emotional and not in line with traditional church teaching. This does not mean however that the idea of personal experience of the Holy Spirit is absent from the teaching of traditional churches. Thus, the idea of the gaining of the Holy Spirit by each and every Christian during his/her life is central to the teaching of the Orthodox Church, although this is understood in a different way than in Pentecostal churches.

In the course of the Conference, it is intended to address the following questions:

How much room do traditional churches (Orthodox, Catholic and Protestant) give to personal (religious) experience and experiences of the Spirit?

How do they relate to charismatic movements within their own churches and to Pentecostal churches? How do they perceive each other?

What does this mean for the theological vision of the Holy Spirit? Is it possible to reconcile traditional church teaching about the Holy Spirit and theosis with the experience of the Spirit in Pentecostalism and charismatic movements?

PAPERS

Those who wish to present a paper should send a summary (500 words at most) by e-mail to St. Andrew’s by 1 September 2014. The Organizing Committee selects papers for the Conference and sends invitations to the speakers. The full text of all selected papers will have to be submitted by 1 November 2014. The working language of the conference will be English. Upon arrival at the conference every participant will receive summaries of all the papers and the conference programme. Papers are scheduled for 30 minutes each.

Summaries and papers should be sent to:

Mikhail Tolstoluzhenko

St. Andrew’s Biblical Theological Institute

Jerusalem St. 3, Moscow, 109316, Russia

Tel/Fax: +7 495 6702200; +7 495 6707644

Email: standrews@yandex.ru, info@standrews.ru

ORGANIZATION AND ACCOMMODATION

The conference will assemble on 12 November 2014 for a reception and opening ceremony in the evening. Participants will depart after breakfast on 15 November. Accommodation and meals will be provided by the organizers.

REGISTRATION

Numbers are limited and early registration is strongly advised. Registration forms can be found on St. Andrew’s website http://www.standrews.ru and must be sent to the above address.

Download registration form

Download conference booklet

Back to news


Citesc în perioada asta din Biblicele lui I.H. Rădulescu, un text absolut savuros în care e inclusă și seria de răspunsuri polemice date „baronului” Andrei Șaguna, care criticase fără menajamente proiectul de traducere a Bibliei început de „biblițistul parisian” peste hotare.

Iată o mostră  de text importantă nu doar pentru limbă, ci și pentru conținut.

:)

creare01creare02


Seria de postări cu fragmente din cartea despre Cornilescu atinge acum subiectul convertirii traducătorului. Mi-aș fi dorit ca D. Cornilescu să ne dea mai multe detalii în scurta broșură autobiografică pe care a scris-o. Din păcate, informațiile pe care le avem în prezent sunt puține și nu putem stabili cu certitudine data convertirii.

***

„Întoarcerea la Dumnezeu”

După examenul de licenţă, în vara anului 1916, Cornilescu a intrat în monahism, fiind hirotonit ierodiacon, cu metania la Mănăstirea Dobrovăţ. Este foarte probabil că intrarea lui în cinul monahal a fost obținută de prințesa Callimachi prin înțelegere cu ierarhul locului, Nicodim Munteanu, episcop de Huși, pentru a-i da lui Cornilescu posibilitatea de a lucra la adăpost de spectrul recrutării și al plecării pe front. Până astăzi, detractorii lui Cornilescu au citit acest episod cu o nejustificată doză de suspiciune, considerând că decizia respectivă impietează asupra caracterului lui Cornilescu.[1] În lumina preocupărilor asidue ale lui Cornilescu pentru traducerea Scripturii într-o limbă contemporană, pasul trebuie să fi fost unul în ordinea firească a lucrurilor.

Singurele informații despre convertirea lui Cornilescu provin din relatarea autobiografică a lui Cornilescu. În primă fază, interacțiunea cu textul grec al NT i-a deschis traducătorului un orizont spiritual care l-a neliniștit profund. Versete ca cel din Matei 4:22 („Oricine se mânie pe fratele său va cădea sub pedeapsa judecății”) l-au pus aporetic în fața asprelor exigențe ale mesajului lui Hristos. Cum e posibil ca Scriptura să fie atât de drastică dacă mânia este atât de răspândită în experiența umană obișnuită? „N-am putut să pricep versetul acesta și am trecut mai departe.”[2]

O altă scriere, Epistola către Romani, s-a arătat chiar mai necruțătoare, atât prin perspectiva sumbră asupra naturii umane („Toți au păcătuit”, „Nu este niciun om neprihănit. Nu este nici un om care să facă binele…”) și prin verdictul implacabil („Plata păcatului este moartea”). Apogeul crizei pare să fi fost traducerea Apocalipsei, potrivit căreia partea păcătoșilor va fi „moartea a doua”, adică „iazul de foc”. În urma unui examen sever de conștiință, Cornilescu a ajuns la convingerea că este un păcătos. „Dar nu numai un păcătos, ci un păcătos osândit, care mergea spre iazul cu foc. Atunci a început să-mi fie frică și îmi ziceam mereu: «Nu vreau să mă duc acolo în ruptul capului.»[3]

Fundamentală, pentru ieșirea din impasul spiritual, a fost Epistola către Romani și declarația că „toți sunt socotiți neprihăniți fără plată”, prin credința în sângele lui Isus Hristos. Prin conștientizarea intensă a principiului că iertarea păcatelor vine prin moartea ispășitoare a lui Hristos, Cornilescu repeta o experiență tipic protestantă, foarte asemănătoare descoperirii făcute de Luther în urma studiului asiduu al epistolarului paulin. Din Epistola către Romani Cornilescu a înțeles că „este o iertare a păcatelor, că Domnul Hristos a murit și pentru mine, deci iertarea aceasta e și pentru păcatele mele”.[4] Corolarul credinței în moartea ispășitoare a lui Hristos a fost că Hristos „a înviat ca să ne facă neprihăniți”, dând celui credincios tăria de a birui forța păcatului, a cărui putere a fost frântă prin înviere. Dacă un proces de convertire poate fi etapizat, am putea spune că ultimul pas făcut de Cornilescu a însemnat descoperirea că Hristos este nu doar Mântuitor, ci și Domn.

[1] Simptomatic pentru acest tip de exercițiu hermeneutic care se confundă cu procesul de intenție este următorul citat: „Preocupându-l scăparea de primejdiile războiului, în vara anului 1916 se călugărește și înduplecă pe P.S. Nicodim ‒ atunci episcop de Huși ‒ să-l hirotonisească diacon. Fire mistică și tăcută, după ce ajunge la adăpost, nu stă nici în eparhia Hușilor. Trece sub ocrotirea economică gospodărească a d-nei Raluca Calimachi din Stâncești, jud. Botoșani, pe care o cunoscuse în București” (Grigorie Leu Botoșăneanu, Confesiuni și secte. Studiu istoric-misionar, București, Tipografia Cărților Bisericești, 1929, p. 4445). Ideea este reluată, mai nou, de pr. A. Savelovici (Textul Sfintei Scripturi în Biserica Ortodoxă Română, Târgoviște, Valahia University Press, 2012, p. 94): „Motivul intrării lui Cornilescu în monahism nu a fost sincer, ci doar pentru a se sustrage serviciului militar.”

[2] Cornilescu, Cum m-am întors la Dumnezeu, p. 8.

[3] Cornilescu, Cum m-am întors la Dumnezeu, p. 910.

[4] Cornilescu, Cum m-am întors la Dumnezeu, p. 11.

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 1,784 other followers