Prin bunăvoința dlui Zoltán Szabó (Marghita) public mai jos în traducere scurtul articol al istoricului Valentinus Bujdosó, care a oferit în premieră comunității științifice maghiare textul scrisorii lui György Rákóczi I.
Îi rog pe cercetătorii care doresc să citeze această scrisoare să facă precizarea expresă că textul românesc al scrisorii a fost tradus de Zoltán Szabó.
***
Contribuţie la istoria primei Biblii valahe.
Precum ştim, Sfânta Scriptură a fost tradusă şi tipărită pentru prima dată în limba valahă din dispoziţia şi pe cheltuiala principelui transilvan György Rákóczi I – cu scopul de a promova convertirea valahilor la credinţa reformată. Referitor la această tipărire scrie sus-numitul principe în scrisoarea lui din 7 ianuarie 1646 din cetatea Făgăraşului către prefectul tuturor averilor lui din Ungaria, Tamás Király-Daróczi Debreczeni:
„Din binecuvântarea lui Dumnezeu noi suntem în pace, ne bucurăm de o sănătate mulţumitoare şi ne merge bine; săptămâna viitoare vom pleca spre Braşov, iar de acolo la nunta lui Ákos Barcsai la Trei-Scaune. Avem nevoie mare de postav şi sulfat de cupru, să nu întârzie domnia voastră să ne trimită; să ne trimiteţi şi antimoniu vreo 20 de chintale*: acuma traducem Biblia pe limba valahă şi vrem să o şi tipărim, iar turnătorul de litere valah (deci era deja turnătorie de litere în Transilvania – notă V.B.) nu are astfel de material, iar aici nici nu se găseşte. Să dispuneţi să fie transportată cherestea suficientă pentru afeturile tunurilor la Patak, Munkács, Tokaj, Regécz.” etc.
Scrisoarea originală se află în arhiva trezoreriei regale, în partea neinventariată.
Din aceste Biblii valahe se pare că a rămas un oarecare stoc, care a fost depozitat în cetatea din Ecsed a familiei Rákóczi, iar după jumătate de secol au fost vândute de acolo din dispoziţia baronului Ferencz Klobusiczky, administratorul averilor orfanilor lui Ferencz Rákóczi I. În scrisoarea adresată de Klobusiczky din Zétény, la 5 octombrie 1690, către Gergely Nagy, administratorul din Ecsed: „Bibliile valahe să le vândă domnia ta, dacă se găseşte vreun comerciant [cumpărător].”
Originalul se află în arhiva trezoreriei regale din Buda, în partea neinventariată, pachetul 828.
Publicat de Valentinus Bujdosó.
Nota traducătorului:
* Am tradus termenul mázsa [din lat. massa] prin chintal, dar acest echivalent nu trebuie confundat cu chintalul modern (de 100 de kg). Înainte de trecerea la Sistemul International de unități de măsură, în Transilvania s-a folosit funtul vienez, numit si magyar font (livra ungurească), egală cu 0,5606 kg. La 1646, 1 mázsa = 100 de funți, adică aprox. 56 kg. Cantitatea totală de metal cerută de principe ar fi 20 x 56 kg = 1120 kg.
Interesant este că și în Beza 1580 întâlnim aceeași greșeală. Litera m, care marchează glosa, precedă termenul maran-atha.
