Felul în care receptează și prelucrează unii cititori ai blogului postările mele îmi aduce aminte de tiradele lui Ioan Hrisostomul împotriva aplaudatului în biserică.

Predicatorul răsăritean se dă de ceasul morții să-i convingă pe ascultători că aplauzele nu-și au locul în biserică, iar ascultătorii îl aprobă entuziast cu aplauze furtunoase.

Un citat savuros din Omiliile la Fapte.

***

Believe me, I speak not other than I feel—when as I discourse I hear myself applauded, at the moment indeed I feel it as a man (for why should I not own the truth?): I am delighted, and give way to the pleasurable feeling: but when I get home, and bethink me that those who applauded received no benefit from my discourse, but that whatever benefit they ought to have got, they lost it while applauding and praising, I am in pain, and groan, and weep, and feel as if I had spoken all in vain. I say to myself: “What profit comes to me from my labors, while the hearers do not choose to benefit by what they hear from us?” Nay, often have I thought to make a rule which should prevent all applauding, and persuade you to listen with silence and becoming orderliness. But bear with me, I beseech you, and be persuaded by me, and, if it seem good to you, let us even now establish this rule, that no hearer be permitted to applaud in the midst of any person’s discourse, but if he will needs admire, let him admire in silence: there is none to prevent him: and let all his study and eager desire be set upon the receiving the things spoken.—What means that noise again? I am laying down a rule against this very thing, and you have not the forbearance even to hear me!—Many will be the good effects of this regulation: it will be a discipline of philosophy. Even the heathen philosophers—we hear of their discoursing, and nowhere do we find that noisy applause accompanied their words: we hear of the Apostles, making public speeches, and yet nowhere do the accounts add, that in the midst of their speeches the hearers interrupted the speakers with loud expressions of approbation.


Ieri ziua mi-a fost ocupată (într-un mod foarte plăcut) de vizita la domeniul Biltmore, situat în apropierea localității Asheville, North Carolina.

Castelul Biltmore (un soi de „Downton Abbey” pe tărâm american) a fost construit de George Washington Vanderbilt II la sfârșitul sec. al XIX-lea. Dacă aș vrea să fiu malițios aș spune că, precum tot ce este frumos în America, castelul este de inspirație europeană. Are saloane somptuoase, grădini imense (în stil englez, francez și italian), o seră cât cea de la Grădina Botanică din București, poteci, păduri, un lac, un râu, o fermă, podgorii și magazine cu produse „de țară”.

George Vanderbilt este nepotul (de fiu al) lui Cornelius Vanderbilt (1794-1877), fondatorul uneia dintre cele mai celebre și bogate familii din America. Cititorii care cunosc mediul universitar american știu că Vanderbilt este și numele unei universități întemeiate de patriarhul familiei, zis și „Commodore”.

Cred că e de prisos să fac aici o descriere a interioarelor castelului ori a grădinilor. Pentru cei care vor ajunge vreodată prin această zonă postez o galerie de imagini edificatoare.


Revin cu două fotografii care prezintă reuniunea finală a grupului de la Wheaton.

M-aș bucura ca anul viitor să ajungă aici un alt cadru didactic de la ITP. Nu doar pentru biblioteca de la Wheaton, ci și pentru a vizita bisericile penticostale din Chicago ori pentru a afla care este pulsul organizațiilor creștine din SUA, din zona Chicago.

IMG_0021

IMG_0019


IMG_6069

Stagiul de cercetare la Wheaton a zburat mai iute decât suveica țesătorului. Am petrecut o perioadă foarte intensă, cu multe activități, prelegeri, discuții. Rămân nu doar cu frumusețea locurilor, ci și cu prietenia caldă a prietenilor pe care i-am întâlnit aici. Oricât de frumoase ar fi bibliotecile, nu pot concura cu oamenii frumoși care și-au sacrificat cu larghețe resursele și timpul pentru a ne face șederea cât mai plăcută.

IMG_6120

Ieri am făcut și fotografia de grup cu ceilalți colegi, apoi a urmat ultima prelegere, participarea la o expoziție cu lucrări realizate de doi artiști slovaci (colegi în programul de bursă) și împachetarea în grabă a bagajelor, în vederea întoarcerii la Chicago, unde sunt găzduit de o familie de prieteni.

IMG_6131

IMG_6154

Un moment special al zilei de ieri (după-amiază) a fost scurta întrevedere cu pastorul Cristian Ionescu, în biroul său de la Biserica Elim. Mi-am dorit să ne întâlnim fiindcă sunt convins că are multe să-mi spună și sunt convins că o discuție personală ar putea reduce multe neînțelegeri care au apărut între noi.

Mi-aș fi dorit să am mai mult timp și pentru a răsfoi câteva dintre numeroasele cărți excelente pe care le-am zărit în biblioteca fratelui Ionescu. Sunt nițel invidios că, deși trec drept biblist, încă nu am în biblioteca personală monumentalul Theological Dictionary of the New Testament, în 10 volume. Oricare ar fi diferențele care ne despart, avem în mod cert (în afara unui Mântuitor comun), o pasiune comună: cartea.


Dragi cetitori ai blogului care, cercetători fiind, biblioteci cutreierați, am nevoie de două pagini dintr-o carte pe care am cititat-o recent într-un studiu despre C.S. Lewis. De fapt, am citat-o în forma electronică afișată pe site-ul (http://www.procesulcomunismului.com), dar vreau să dau o trimitere clasică (chapter and verse) la ediția tipărită.

Lucrarea de care am nevoie este:

Ioniţoiu, Cicerone.Victimele terorii comuniste. Arestaţi, torturaţi, întemniţaţi, ucişi. Dicţionar N-O. Bucureşti: Maşina de Scris, 2005.

Mă interesează informațiile despre Ștefan Nenițescu. Întrebarea e: la ce pagină din volumul N-O se află paragraful de mai jos? Îmi poate cineva trimite o fotografie?

Dacă puteți ajuta, lăsați un comentariu pe blog, la această postare.

Născut la 7 octombrie 1897. Fiul poetului Ioan Neniţescu, fost prefect de Tulcea. A absolvit Liceul Francez de la Berlin şi Facultatea de Filologie la Roma, cu doctoratul în istoria artei. Consilier la Legaţia de la Haga, unde l-a cunoscut Nicolae Titulescu de care-l va lega o trainică prietenie. A demisionat din Ministerul de Externe (împreună cu Mihai Arion) după ce Regele Carol al II-lea l-a îndepărtat pe Titulescu. Conferenţiar la Universitatea Bucureşti. Membru P.N.Ţ. Înainte de începerea războiului, la sugestia lui Maniu, a plecat în Anglia şi a încercat să sensibilizeze Ministerul de Externe englez asupra pericolului sovietic. Deşi cunoştea dedesubturile acordului Churchill-Stalin, cu toate insistenţele mai multor personalităţi engleze şi franceze de a nu se întoarce în ţară, a revenit totuşi în România şi s-a alăturat celor ce încercau să înlăture regimul Groza. Arestat în 1949, în urma unui denunţ. Judecat cu un lot de 27 de personalităţi, printre care Nicolae Mavrocordat, Radu Cioculescu, Maria Golescu, Magdalena Canciov şi N. Iuca. Condamnat la muncă silnică pe viaţă pentru crimă de înaltă trădare. O parte din detenţie la penitenciarele Jilava, Piteşti (caşectic, foarte grav bolnav) şi Aiud. Eliberat în 1964 cu Decretul de graţiere 411 (foarte grav bolnav). După eliberare a refuzat colaborarea cu puterea comunistă şi a dus o viaţă de privaţiuni. A murit în 1979.


I have just found out about an important international project: The Digital Bible Library, a repository of numerous Bible translations in digital format. Only the DBL is so much more, since the people behind the project don’t just want to store Bible translations, but to enable their optimal distribution, as you can see by visiting their website HERE.

“Here, in the DBL, card-holding ministries will find the largest collection of standardized biblical texts, each certified to be a quality translation. These ministries, in turn, take the digital files to which they have obtained permission to use, and share them on websites and apps that carry the message of the Bible to mobile devices, computers, and print-on-demand providers around the world.”


far country

În timpul programului de la Wheaton am ascultat nu doar prelegeri pe teme de actualitate, ci și povești de viață tulburătoare. Uneori se întâmplă ca prelegerea pe teme de actualitate și povestea tulburătoare să coincidă. Așa stau lucrurile cu prezentarea de care am avut parte astăzi.

Nimic din înfățișarea vorbitorului nu trădează abisul spiritual din care vine. Christopher Yuan predă cursuri de biblistică la Moody Bible Institute, al cărei absolvent este. În 2007 a încheiat masteratul în exegeză biblică de la Wheaton iar de curând a devenit doctor of ministry (Bethel Seminary).

Vorbitorul s-a născut în SUA, într-o familie de chinezi agnostici, foarte bine plasați social. Tatăl lui este medic și are două doctorate. Fiul și-a dorit să urmeze o carieră similară și a devenit student la stomatologie. Ar fi făcut o carieră de succes în domeniu, dacă viața nu i-ar fi fost acoperită treptat de întunericul a două patimi distrugătoare: homosexualitatea și drogurile.

Deși nereligioși, părinții lui Christopher au fost devastați când în anii facultății fiul lor le-a spus că de la vârsta de nouă ani simte atracție pentru persoanele de același sex. Mama sa și-ar fi dorit mai degrabă să-l știe mort decât client al cluburilor gay. Cuprinsă de depresie, a hotărât să-și pună capăt zilelor, însă planurile i-au fost zădărnicite de întâlnirea cu un personaj providențial. Necunoscutul i-a dat o broșură în care a citit că un homosexual se poate elibera de stilul său de viață păcătos. Evenimentul a fost scânteia care a aprins în viața ei flacăra credinței. Treptat a ajuns să-și dea seama că soarta risipitorului ei fiu nu este jucată definitiv și că și trebuie să lupte pentru a-l întoarce cu fața către Dumnezeu. Plină de încredere, a încercat să ia legătura cu fiul ei, pentru a-i spune că îl iubește și îl așteaptă să revină acasă.

La capătul celălalt al firului a întâmpinat-o imobilismul unei stane de piatră. Fiul ei pur și simplu a refuzat să asculte, căutându-și împlinirea în promiscuitatea care de regulă caracterizează comunitatea gay. Surd la orice rugăminte, s-a afundat mai mult în păcat și a îngăduit în viața sa un nou demon: drogurile. A ajuns nu doar consumator, ci și distribuitor. Cu puțin timp înainte de a-și termina programul de studii stomatologice, a fost arestat și întemnițat. Condamnarea minimă pe care o anticipa era de 10 ani. Sentințele cele mai aspre merg până la condamnare pe viață.

A fost condamnat la doar șase ani, dar între timp a primit o altă sentință, de data aceasta „pe viață”: a fost testat pentru HIV și a fost găsit seropozitiv. Are 44 de ani și o imunitate compromisă, însă medicația pe care o primește îi permite să ducă o viață aproape normală.

În timpul detenției a descoperit că toți prietenii săi refuză să-i răspundă la telefon. Curcubeul nu durează prea mult când se adună nori groși de furtună. Mama lui, bucuroasă că fiul este „in a safe place”, a găsit finalmente o inimă „frăgezită” de șocul detenției și i-a spus că, indiferent ce s-ar întâmpla, îl acceptă ca fiu și că nimic nu va clinti dragostea ei.

La închisoare Christopher a găsit într-un coș de gunoi un Nou Testament publicat de Ghedeoni. A citit Evanghelia după Marcu și l-a întâlnit pe Hristosul cel viu în paginile cărții. Așa a început pelerinajul lui spiritual. A început să studieze ce spune Biblia despre homosexualitate și a devenit convins că vechea lui viață era potrivnică planului lui Dumnezeu. Când a cerut călăuzire de la capelanul închisorii, acesta i-a oferit o carte în care se afirma că relațiile homosexuale sunt acceptabile și că Biblia nu le condamnă. Dar Christopher nu a fost prea convins. A început să studieze mai temeinic problema, fiindcă în închisoare avea timp berechet. Între timp, pedeapsa lui a fost redusă la trei ani și și-a dorit să studieze la un colegiu biblic. Așa a ajuns să se înscrie la Moody pe când era încă în închisoare. Avea nevoie de trei recomandări. Le-a primit de la capelan, de la un gardian și de la un alt deținut. Când s-a „liberat” a și început studiile de teologie. „Imaginați-vă cam ce urma când colegii mă întrebau: Cum ai petrecut vara trecută?”, râde acum Christopher Yuan.

outcover

Între timp și-a spus povestea atât într-o carte scrisă „la patru mâini”, împreună cu mama lui (Out of a Far Country), cât și în numeroase conferințe (în biserica lui Rick Warren sau la Willow Creek) și emisiuni de televiziune. La 44 de ani, C. Yuan nu a depășit sentimentele de atracție față de persoanele de același sex și trăiește în celibat, considerând că „holy sexuality” este imperativul lui Dumnezeu atât pentru persoanele heterosexuale, cât și pentru cele asemenea lui. Pe urmele Sf. Pavel, nu consideră că celibatul e o condiție inferioară mariajului și le cere celor căsătoriților să nu-i compătimească pe necăsătoriți. Consideră că bisericile liberale vin numai cu „harul” (ieftin), dar că o perspectivă cu adevărat echilibrată înseamnă nu doar „har”, ci și „adevăr”.

Autobiografia lui s-a tradus deja în câteva limbi, între care și slovaca. Poate n-ar fi rău ca o editură din România să o evalueze și să o includă în planul editorial. Nouă, celor din programul de la Wheaton, mărturia lui C. Yuan ne-a dat în mod cert food for thought.

Detalii despre autor găsți pe site-ul lui: http://www.christopheryuan.com/main/index.html

Înregistrări (în engleză) ale mărturiei sale găsiți pe youtube.

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 1,723 other followers